, elite, s.f. Grup de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc. ♦ Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ♢ Loc. adj. De elită = ales, deosebit, distins. – Din fr. élite.
s. (fig.) cremă, floare, frunte, spumă. (~ tineretului.)
f. 1) Partea cea mai bună, mai de frunte. ♢ De ~ cu calități deosebite; distins; ales. 2) Grup de oameni privilegiați, care au pretenții de superioritate. /<fr. élite
s.f. 1. Ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. ♢ De elită = ales, deosebit. 2. Parte a unei societăți care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv; ♢ teoria elitelor = teorie adoptată de unele curente sociologice care susține că în orice societate sarcina conducerii vieții sociale îi revine unui grup restrâns de oameni, superior dotați, elitei. [< fr. élite, cf. lat. eligere – a alege].
s. f. 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. o de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv. o teoria ~lor = elitism. 3. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare. (< fr. élite)