, elucubrații, s.f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațíune s.f.] – Din fr. élucubration.
s. f. (sil. -bra-ți-e), art. elucubráția (sil. -ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (sil. -ți-i-)
f. mai ales la pl. Combinație de idei haotice și absurde. [G.-D. elucubrației] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis