, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere.
vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. și pl. eludeáză
tranz. (persoane, discuții etc.) A trece în mod conștient cu vederea; a înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuție. /<fr. éluder, lat. eludere
vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere].