emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.
vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză
s. f. (sil. -ți-e), art. emasculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emasculáției; pl. emasculáții, art. emasculáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Liv.) Emasculare; castrare. ♦ Impotență. [Gen. -iei. / < fr. émasculation].
s. f. emasculare, castrare. ♢ impotență; slăbiciune. (< fr. émasculation)