embaticuri, s.n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.
s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)
s. n., pl. embatícuri
s.n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s.m.