embriotomii, s.f. Tăiere a fetusului mort în interiorul uterului matern, când nu este posibilă o naștere normală. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. embryotomie.
s. f. (sil. -bri-o-), art. embriotomía, g.-d. art. embriotomíei; pl. embriotomíi, art. embriotomíile
s.f. (Med.) Tăiere intrauterină a fetusului mort în interiorul mamei când nu este posibilă o naștere normală. [Gen. -iei. / < fr. embryotomie].
s. f. secționare intrauterină a fetusului, în cazul unei nașteri dificile. (< fr. embryotomie)