eminențe, s.f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ♢ Eminență cenușie = persoană definitie/eminent">influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia
s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].
s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. o ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)