definiția eminentei definiție dex

eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.

adj. ales, deosebit, distins, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.)

≠ mediocru

adj. m., pl. eminénți; f. sg. eminéntă, pl. eminénte

Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. éminent, lat. eminens, ~ntis

adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant].

adj. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional. (< fr. éminent, lat. eminens, dominant)

s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre)

eminențe, s.f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ♢ Eminență cenușie = persoană definitie/eminent">influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.

s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe

(termen de adresare) s. f.

f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia

s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].

s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. o ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)