s.f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.
s. impresionabilitate, sensibilitate, simțire. (De o mare ~.)
s. f., g.-d. art. emotivității
f. Caracter emotiv. /<fr. émotivité
s.f. Stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. [Cf. fr. émotivité].
s. f. 1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reacție emotivă exagerată. (< fr. émotivité)