, emulații, s.f. Sentiment, dorință, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [Var.: emulațiúne s.f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.
s. concurență, întrecere. (Există acolo o adevărată ~.)
s. f. (sil. -ți-e), art. emuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. emuláției; pl. emuláții, art. emuláțiile (sil. -ți-i-)
f. livr. Tendință de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [G.-D. emulației] /<fr. émulation, lat. aemulatio, ~onis
s.f. Întrecere. ♦ Sforțare, străduință, dorință de a întrece. [Gen. -iei, var. emulațiune s.f. / cf. fr. émulation, lat. aemulatio].