s.f. (Biol.) Folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. [Pron. -do-e-, gen. -iei. / cf. gr. endon – înăuntru, oikos – casă].
s. f. folosire a cavităților din corpul indivizilor unei specii ca locuință de către indivizii altei specii, fără ca între cele două organisme să existe relații de parazitism. (< endo- + gr. oikos, casă)