s. f., g.-d. art. endofazíei
s.f. Trăire interioară a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen. -iei. / < fr. endophasie, cf. gr. endon – înăuntru, phasis – vorbire].
s. f. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală. (< fr. endophasie)