adj. 1. Care practică endogamia. 2. (Biol.; despre organisme) Care prezintă endogamie. [< fr. endogame].
s.f. 1. Contractare obligatorie a căsătoriilor în sânul aceluiași trib, practicată la unele populații primitive. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. – Din fr. endogamie.
s. f., art. endogamía, g.-d. endogamíi, art. endogamíei
f. (în societatea primitivă) Contractarea obligatorie a căsătoriilor în cadrul aceluiași trib. [G.-D. endogamiei] /<fr. endogamie
s.f. 1. Obicei practicat de unele triburi de a permite căsătoria numai între membrii aceluiași trib. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. [Gen. -iei. / < fr. endogamie, cf. gr. endon – înăuntru, gamos – căsătorie].