s.m. Formă simplificată a limbii engleze, având la bază circa 850 de cuvinte și un minimum de reguli gramaticale, creată cu scopul de a servi ca limbă internațională. [Pr.: béizic-íngliș] – Cuv. engl.
s.f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. [Pron. bésic-ingliș. / < engl. basic-english].
/béizic-ingliș/ s. f. Formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale. (<engl. basic-english)