, enumerări, s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, enumerație. – V. enumera.
s. enumerație, înșirare, înșiruire. (A face ~ tuturor elementelor.)
s. f., g.-d. art. enumerării; pl. enumerări
s.f. Acțiunea de a enumera și rezultatul ei; înșirare, numărătoare; enumerație. [< enumera].