definiția enunț definiție dex

enunțuri, s.n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv).

s. formulă. (Un ~ matematic.)

s. n., pl. enúnțuri

n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé

s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța].

s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța)

enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.

vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță

tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare

vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s.n.

vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)