epatări, s.f. Acțiunea de a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.
s. șocare. (~ cuiva.)
s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări
s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata].