epicicluri, s.n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.
s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].