epicurieni, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care ține de epicurism, care aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S.m și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (Fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoană înclinată spre plăceri. [Pr.: -ri-an] – Din fr. épicurien.
adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. epicuriéni (sil. -ri-eni); f. sg. epicuriánă, pl. epicuriéne
adj. Referitor la epicurism; epicureic. ♢ Școala epicuriană = epicurism. // s.m. și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ Om înclinat spre plăceri, ahtiat după plăceri. [Pron. -ri-an, var. epicureian, -ă adj. / < cf. fr. épicurien].