epifize, s.f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.
f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse
s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].