epigonici, -ce, adj. Al epigonilor, caracteristic epigonismului. – Epigon + suf. -ic.
adj. m., pl. epigónici; f. sg. epigónică, pl. epigónice
adj. De epigon (2) [în DN]. [Cf. it. epigonico].
adj. de epigon (2). (< it. epigonico)