s. m. (sil. -zo-o-), pl. epizootológi
s.m. și f. Specialist în epizootii. [Cf. it. epizootologo].
s. m. f. specialist în epizootologie. (< it. epizootologo)
s. f. (sil. -zo-o-), g.-d. art. epizootologíei
f. Ramură a medicinei veterinare, care se ocupă cu studiul epidemiilor la animale. /epizootie + -logie
s. f. studiul epizootiilor. (< epizootie + -logie)