epode, s.f. 1. (În teatrul antic) Partea a treia și ultima a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică compusă din distihuri. – Din fr. épode, lat. epodos.
s.f. 1. (În teatrul antic grecesc) A treia parte a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică cu caracter satiric, compusă din distihuri. [Cf. fr. épode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cântec].