epurații, s.f. Epurare. – Din fr. épuration.
s. v. epurare.
s. f. (sil. -ți-e), art. epuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. epuráției; pl. epuráții, art. epuráțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Epurare, purificare, curățire. [Gen. -iei, var. epurațiune s.f. / < fr. epuration].
s. f. epurare. (< fr. épuration)