, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare.
vb., ind. prez. 1 sg. eradichéz, 3 sg. și pl. eradicheáză
tranz. A smulge din rădăcini; a dezrădăcina. /<lat. eradicare
vb. I. tr. (Latinism) A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; (p. ext.) a stârpi, a desființa, a extirpa. [P.i. eradíc. / < lat., it. eradicare].