adj. m., pl. erásmici; f. sg. erásmică, pl. erásmice
adj. Care provine de la Erasm. ♢ Citire erasmică = citire a limbilor clasice indicată de Erasm, potrivit modului cum acesta presupunea că se pronunțau. [Cf. Erasm din Rotterdam – învățat olandez din evul mediu].