s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie.
s. f., art. ergonomía, g.-d. ergonomíi, art. ergonomíei
f. Disciplină care studiază relațiile dintre om, mașină și mediul de muncă. [G.-D. ergonomiei] /<fr. ergonomie
s.f. Disciplină care studiază condițiile și metodele de muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. [Gen. -iei. / < fr. ergonomie, cf. gr. ergon – lucru, nomos – normă].