s.f. Metodă de tratament a unor boli psihice în care munca depusă de bolnav constituie factorul activ al vindecării. – Din fr. ergothérapie.
s. f., art. ergoterapía, g.-d. ergoterapíi, art. ergoterapíei
s.f. Tratarea unor boli fizice și psihice prin muncă. [Gen. -iei. / < fr. ergothérapie, cf. gr. ergon – muncă, therapeia – tratament].