escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.
vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză
tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader
vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].
vb. tr. 1. a se cățăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte. 2. a lua cu asalt. 3. (fig.) a înteți, a crește, a intensifica, a extinde treptat o acțiune, un conflict. (< fr. escaleder)