, escortez, vb. I. Tranz. 1. A însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă. 2. A însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
vb., ind. prez. 1 sg. escortéz, 3 sg. și pl. escorteáză
tranz. 1) (persoane oficiale) A duce sub escortă; a acompania pentru a face onoare sau pentru a asigura securitatea în timpul deplasării; a însoți. 2) (deținuți) A ține sub escortă; a avea în pază pentru a împiedica să fugă. ~ un arestat. 3) (nave comerciale sau de transport) A proteja de atacul inamicului. /<fr. escorter
vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].
vb. tr. 1. a însoți, a păzi cu escortă. 2. (fam.) a însoți, a întovărăși. (< fr. escorter)