escrochez, vb. I. Tranz. A obține, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înșela; a săvârși o escrocherie. – Din fr. escroquer.
vb. a înșela, a pungăși, (Mold.) a șufări, (fam.) a coțcări, a potlogări, a șmecheri. (De ce m-ai ~?)
vb., ind. prez. 1 sg. escrochéz, 3 sg. și pl. escrocheáză
tranz. A înșela printr-o escrocherie; a păgubi prin manopere frauduloase. /<fr. escroquer
vb. I. tr. A înșela, a fura prin șiretlicuri, fraude, manopere frauduloase etc. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. escroquer].
vb. tr. a săvârși o escrocherie, a înșela. (< fr. escroquer)