escrocherii, s.f. Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri; faptă de escroc; înșelăciune, pungășie, șarlatanie. – Din fr. escroquerie.
s. 1. v. fraudă. 2. hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlâc, (pop. și fam.) pezevenclâc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlâc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlâc, pehlivănie, pișicherlâc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)
s. f., art. escrochería, g.-d. art. escrocheríei; pl. escrocheríi, art. escrocheríile
f. Faptă de escroc; șarlatanie; potlogărie; coțcărie; impostură. /<fr. escroquerie
s.f. Faptă de escroc; înșelătorie, pungășie, șarlatanie. [Gen. -iei, var. excrocherie s.f. / cf. fr. escroquerie].
s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ♢ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie)
hohaiseală, Maradona, matrapazlâc, mânărie, mișculație, pungășie, suveică, șmecherie, șmen, șmerchez, tun, țeapă.