definiția esueze definiție dex

a da chix, (d. planuri, proiecte etc.) a se duce de râpă, a face un fâs / o laie, a se lipi ca cocoșatul de gard, a pierde partida, (d. un proiect) a pica în bot, a-i pocni broasca.

eșuez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vapoare; la pers. 3) A se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă. 2. A suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti. [Pr.: -șu-a] – Din fr. échouer.

vb. v. cădea.

≠ a izbuti, a reuși

vb. (sil. -șu-a), ind. prez. 1 sg. eșuéz, 3 sg. și pl. eșueáză, 1 pl. eșuăm (sil. -șu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. eșuéze (sil. -șu-e-); ger. eșuând (sil. -șu-ând)

intranz. 1) (despre persoane) A suferi un eșec. 2) (despre acțiuni) A se termina printr-un eșec. 3) (despre nave) A se așeza (cu fundul) pe un banc de nisip; a se împotmoli în nisip. [Sil. e-șu-a] /<fr. échouer

vb. I. intr.1. (Despre nave) A se împotmoli în nisip, a se așeza cu fundul pe un banc de nisip. 2. (Fig.) A nu reuși, a nu izbuti, a avea un eșec. [Pron. -șu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. échouer].

vb. intr. 1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă. 2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol). 3. a suferi un eșec. 4. (fig.) a nu reuși. (< fr. échouer)