, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager.
vb., ind. prez. 1 sg. etajéz, 3 sg. și pl. etajeáză, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etajéze; ger. etajând
pers. 3 se~éază A se dispune în etaje; a se așeza în rânduri suprapuse; a se suprapune. /<fr. étager
vb. I. tr., refl. A (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. étager].