definiția eteric definiție dex

, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietăți asemănătoare eterului (1). ♢ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate și care se folosește în industria parfumurilor și în cea alimentară. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. ätherisch.

adj. v. diafan, fin, străveziu, subțire, transparent, vaporos.

adj. m., pl. etérici; f. sg. etérică, pl. etérice

) 1) Care are proprietăți asemănătoare eterului. ♢ Ulei ~ substanță volatilă cu miros puternic, extrasă din plante mirositoare și întrebuințată în industria parfumurilor, în cea alimentară și în cea farmaceutică. 2) fig. Care vădește sensibilitate și rafinament; fin. /<germ. ätherisch

adj. 1. Fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului. ♢ Ulei eteric = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, care se extrage din plante și se folosește în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (Fig.) Foarte curat. ♦ Subtil, fin. ♦ Inconsistent. [Cf. germ. ätherisch].

adj. 1. fluid și curat ca eterul, cu proprietățile eterului. o ulei ~ = substanță uleioasă, volatilă, cu miros puternic, extrasă din plante, folosită în industria parfumurilor, în farmacie etc. 2. (fig.) foarte curat. ♢ subtil, inconsistent. (< germ. ätherische, it. eterico)