, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veșnic. – Din lat. aeternus.
) și adverial Care durează la infinit; fără sfârșit; în afara timpului; veșnic. /<lat. aeternus
adj. – Veșnic, nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s.f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.
adj. Care nu are limite în timp; veșnic, nesfârșit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].
adj. (și adv.) care nu are limite în timp; veșnic, nepieritor. (< lat. aeternus)