s.f. Acțiunea de a face să fie etern și rezultatul ei. – V. eterniza.
s. f., g.-d. art. eternizării
s.f. Acțiunea de a (se) eterniza și rezultatul ei. [< eterniza].
eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârșit, să dăinuiască veșnic, să rămână în amintirea posterității. – Din fr. éterniser.
vb., ind. prez. 1 sg. eternizéz, 3 sg. și pl. eternizeáză
vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit. 2. refl. A rămâne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].