eterofonii, s.f. V. heterofonie.
s. f., pl. eterofoníi
s.f. (Muz.) Discordanță provenită din devierea incidentală a vocilor mai multor cântăreți care improvizează aceeași melodie. [Gen. -iei, var. heterofonie s.f. / < fr. hétérophonie, cf. gr. heteros – altul, phone – sunet].