etirări, s.f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
s. v. trefilare.
s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].
s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)