, euristici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S.f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.
, euristici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S.f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.
Care ține de euristică; propriu euristicii. Metodă ~că. /<fr. euristique
Care ține de euristică; propriu euristicii. Metodă ~că. /<fr. euristique
adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].
adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].
I. adj. referitor la euristică. ♢ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)
s.f. (sil. e-u-), g.-d. art. eurísticii
f. 1) Arta de a descoperi cunoștințe noi. 2) Sistem de procedee logice și de reguli metodice ale cercetării teoretice. [G.-D. euristicii] /<fr. euristique