s.f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u] – Din fr. euthanasie.
s. f. (sil. e-u-), art. eutanasía, g.-d. eutanasíi, art. eutanasíei
f. 1) Moarte ușoară (fără dureri). 2) Metodă medicală de provocare a unei morți nedureroase, pentru a curma suferința unui bolnav incurabil. /<fr. euthanasie, gr. euthanasia
s.f. 1. Moarte ușoară, fără suferință. 2. Provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].
s. f. 1. moarte ușoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferințele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia)