s. f. (sil. -ți-e), art. eviráția (sil. -ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Liv.) Evirare. ♦ Impotență precoce; emasculare. [< fr. éviration].
s. f. 1. evirare (1). 2. impotență precoce; emasculare. (< fr. eviration)