, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt în dimensiuni mărite față de realitate, a da proporții, a amplifica peste măsură; a deforma realitatea prin mărirea proporțiilor unui fapt. – Din fr. exagérer, lat. exagerare.
vb. (înv.) a asupri, (fam.) a încornora, (fig.) a încărca, a înflori, a umfla. (A ~ realitatea.)
vb., ind. prez. 1 sg. exageréz, 3 sg. și pl. exagereáză
tranz. (fapte, realitate etc.) A denatura mărind proporțiile reale; a prezenta în proporții denaturate. /<fr. exagérer, lat. exagerare
vb. I. tr. A mări, a amplifica ceva peste măsură. [< fr. exagérer, cf. lat. exagerare – a îngrămădi].
exagerați, -te, adj. Care nu se potrivește cu realitatea, depășind proporțiile ei. ♦ (Despre oameni) Care exagerează importanța reală a unor fapte. ♦ Care depășește limita normală; excesiv, abuziv. ♦ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, formează superlativul) Prea, din cale afară de... – V. exagera.
adj., adv. 1. adj. excesiv, (livr.) hiperbolic. (O imagine ~.) 2. adv. v. prea. 3. adj. v. excesiv. 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. v. abuziv. 6. adj. v. bolnăvicios.
adj. Care depășește proporțiile realității, care întrece adevărul, normalul. ♦ (Despre oameni) Care exagerează (importanța unor fapte etc.). // adv. Prea, din cale-afară de... [< exagera].
adj. care depășește proporțiile realității, normalului. ♢ (despre oameni) care exagerează. ♢ (adv.) prea, din cale-afară de... (< exagera)