excentricități, s.f. 1. Originalitate; ciudățenie, bizarerie, extravaganță. 2. (Mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanța dintre centrele sau axele de rotație a două piese excentrice. ♦ Defect de asamblare a două piese care în mod normal trebuie să fie concentrice sau trebuie să aibă o axă comună. – Din fr. excentricité.
s. f., g.-d. art. excentricității; pl. excentricități
f. 1) Caracter excentric. 2) mat. Poziție a unui punct care se află în afara centrului unei figuri. 3) Distanța dintre axele de rotație a două piese excentrice. /<fr. excentricité
s.f. 1. Situația, însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Mărime care caracterizează alungirea conicelor. ♦ Distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♦ Asamblarea defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganță. ♦ Țicneală. [Cf. fr. excentricité].
s. f. 1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♢ raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare. 2. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♢ asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 3. originalitate, extravaganță; excentrism. (< fr. excentricité)