pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.
vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. excoriáză, 1 pl. excoriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. excoriéze; ger. excoriínd (sil. -ri-ind)
vb. I. tr., refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. excorier, lat. excoriare].
excoriații, s.f. (Med.) Julitură, eroziune, excoriere. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excoriation.
s. f. (sil. -ri-a-ți-e), art. excoriáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excoriáției; pl. excoriáții, art. excoriáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Distrugere a stratului superficial al pielii; julitură, zgârietură; excoriere. [Gen. -iei. / < fr. excoriation].
s. f. excoriere. (< fr. escoriation)