excreții, s.f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal. ♦ Substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
s. f. (sil. -ți-e), art. excréția (sil. -ți-a), g.-d. art. excréției; pl. excréții, art. excréțiile (sil. -ți-i-)
f. 1) Proces de eliminare a substanțelor neutilizate de organism. 2) Substanță eliminată. [G.-D. excreției; Sil. -ți-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, ~onis
s.f. Eliminare a substanțelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanță eliminată. [Gen. -iei, var. excrețiune s.f. / cf. fr. excrétion].
s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ♢ materialul eliminat. (< fr. excrétion)