excursii, s.f. Plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc. [Var.: excursiúne s.f.] – Din fr. excursion, lat. excursio, -onis.
s. f. (sil. -si-e), art. excúrsia (sil. -si-a), g.-d. art. excúrsiei; pl. excúrsii, art. excúrsiile (sil. -si-i-)
f. Călătorie sau vizitare, de obicei în grup (pe jos sau cu mijloc de transport), cu scop instructiv-educativ, sportiv sau distractiv. [G.-D. excursiei] /<fr. excursion, lat. excursio, ~onis
s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio].
s. f. 1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup și având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion, lat. excursio)