execrez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A detesta, a urî, a disprețui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.
vb. I. tr. (Franțuzism) A detesta profund, a urî, a disprețui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].
execrații, s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacție. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration.
s. f. (sil. -cra-ți-e) [x pron. gz], art. execráția (sil. -ți-a), g.-d. art. execráției; pl. execráții, art. execráțiile (sil. -ți-i-)
s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [Gen. -iei, var. execrațiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio]