executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant.
adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvârșitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. v. interpret.
adj. m. [x pron. gz], pl. executánți; f. sg. executántă, pl. executánte
și substantival (despre persoane) Care execută ceva (un ordin, o misiune, o lucrare etc.). /<fr. exécutant
adj., s.m. și f. (Cel) care execută, îndeplinește ceva. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécutant].