exhibez, vb. I. Tranz. (Rar) A arăta ceva în public (în mod ostentativ), a etala, a se făli cu ceva. – Din fr. exhiber, lat. exhibere.
tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale etc.) A expune (cu ostentație) publicului pentru a fi privit și admirat; a etala. /<fr. exhiber, lat. exhibere
vb. I. tr. A arăta, a etala (ostentativ) ceva; a se făli cu ceva. [< fr. exhiber, cf. lat. exhibere – a arăta].